Fă-mă nebun

Fă-mă nebun,că am să dezmint
Miturile acestor reali,ei mint
Fă-mă nebun,că am să rup o parte din tine
Că să mă crezi pe mine.

„Nebunii nu-s nebuni” am să strig tare
Vino şi tu cu mine, poate prindem culoare
Uite,uite,neputința mea cum râde din coaste
Ce fericire! E doar amagire!
Am să dezbin,unesc şi destram
Ca să vezi şi tu,cum noi suntem
Şi vom fi aceeaşi
Veşnici de-a pururi
Nebuni.

Nebunii nu-s nebuni
Mai nebun eşti  tu!
Că nu crezi în ei!

Anunțuri
Articol reprezentativ

Din trecut..

Priveşte-mă,acum pentru ultima dată
Cum mă scurg în urma ta 
Simt c-am să te revad în altă viață
Dar nu în aceasta,îmi sopteşte inima

Uită-mă,să fim sinceri
M-ai uitat înainte să mă cunoşti
Te plângi, iar eu plâng
Suntem atât de necunoscuți
Curmă-mi durerea şi pleacă
Pleacă,departe în altă inimă
Şi iubeste-o, din toata puterea ta
Ne va fi mai bine, aşa.

Eu n-am să mă cunosc pe mine
Iar tu vei ştii cine eşti
Căci o parte din mine
Rămâne-n întregul tău. 
Sunt mândră de tine,îi spun
Celei din prezent, căci cea din trecut
S-a scurs în urma ta.

Şoapte

Mă privesc nişte strigoi
Mă-strigă-n şoapte
Le spun că sunt viu
Ei îmi spun că-s pe moarte

Îmi spun să le merg alături
Eu merg pierdut pe lânga ei
Maestru al regretului
Sunt filozof mort
Pierdut în vietatea mea
Sunt viu, n-am murit.
În suflet şi în sânge
Am simtit afetamina
Probându-mi epifiza
Răzând în hohote de plâns
În timp ce..
 Eu merg prăbuşit, iar ei mă strigă-n şoapte. 

Adun amintiri într-o cutie

O cutie veche 
Plină cu proze
Mândră de ele,le-aş arde
Şi le-aş da viața prin văpaie

Amintiri vechi triste
Bucuroase nostalgice
Mă privesc de sus
 Îmi şoptesc să le arunc
Le-aş arunca-n secundele ce urmează
Dar ele,îmi sunt prietene pe viață
Atâția ani au stat cuminți
Sunt părți din mine,n-am să mint

Le zâmbesc şi le  zdrobesc
Amintirile mele nu le cunosc
Sunt împrăştiate undeva-n memorie
Atât de departe,veşnice mereu
Amintirile mele,nu le găsesc
Probabil sunt tot acolo..
Unde-au rămas şi altădată

Rămân închis

Destinul meu,rămâne-nchis
​Nu-l caut printre foi rupte,arse şi aruncate
Învăț să caut în erezii,cuvinte,sâmburi de-adevăr
Ce mi l-au ascuns străbunii,acum câteva veacuri
Când se-ncălzeau cu vreascuri
Şi înc-au rămas depozitate-n amintiri

Destinul meu râmâne acolo
Unde l-am vazut
Acum câteva zile
Când trecea pe lângă mine
Nu-l interesa dacă mă ştie
El ştia ca nu mă poate oprii
De azi am mers singur, fara el şi alte prostii
Pe care le tot scriu şi scriu, încet
N-am reuşit cândva
Dar am facut inimi să bată când nici nu credeau
Şi cerneala se usuca
Pe foi moarte, ce odinioară erau vii de la atâta muncă
Depusa de mine şi alte gânduri stranii
Destinul meu,nu te mai caut.

Paşi cât zece

​Uite tinerețea cum trece

În paşi cât zece
Ea de azi mă lasă singură
Ea pleacă în  clipe
                      Ce zboară.

Tinerețea-mi fuge-n față
N-am s-o reîntâlnesc în viață
Şi eu țin strâns de-o funie
Ea mă trimite la capăt de linie
Care să mă ducă-n trecut
Să trec prin foc
Dar să nu mă-ntorc
Aş rămâne ancorat în arhaic
Ah,timpul e grabnic
Să fiu doar eu şi-un vin
Să nu mai revin. 

Am suferit pentru fiecare 

Am suferit pentru fiecare
Când a fost pus la încercare
N-am putut sta deoparte
Când i-am văzut plângând în şoapte

Am răbdat şi-am îndurat
Am lăcrimat şi m-am rugat
Ca al meu bine, să fie împărțit
Între ei, să nu  existe alt chin

Mie,să nu imi dea prea multe
Răul lor,de se poate
Să nu-l mai ducă pe coate
Să fie pace o vreme
Să nu simțim rece in vene
Să fim cât de cât liniştiți
Până vine alt potop
În numele altor sfinți..

Pleacă,iubire

Pleacă iubire. 

Pleacă spre bine
De azi,nimic nu ne mai ține
Lângă tine, lângă mine
De azi, nimic nu ne mai apără
De azi,arde-o altă flacără
Spre cerul ce-l priveam..
Pe al nostru albastru
Pustiu şi singuratic
Ce-l lăsăm în urmă
Pleacă iubire
De azi,nimic nu ne mai ține.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑