Fă-mă nebun

Fă-mă nebun,că am să dezmint
Miturile acestor reali,ei mint
Fă-mă nebun,că am să rup o parte din tine
Că să mă crezi pe mine.

„Nebunii nu-s nebuni” am să strig tare
Vino şi tu cu mine, poate prindem culoare
Uite,uite,neputința mea cum râde din coaste
Ce fericire! E doar amagire!
Am să dezbin,unesc şi destram
Ca să vezi şi tu,cum noi suntem
Şi vom fi aceeaşi
Veşnici de-a pururi
Nebuni.

Nebunii nu-s nebuni
Mai nebun eşti  tu!
Că nu crezi în ei!

Reclame
Articol reprezentativ

Săgeţile&vorbele

La noi în stradă
gloanţe sunt vorbele
le folosim pentru ace
dinamite şi revolvere

Dar nouă ne plac vorbele
fac atâtea minuni prin ascultare
suntem vicioşi, dar ele aduc alinare

Noi am învăţat de mici
ceea ce nu ne omoară
ne face puternici.

vorbele reci.
sunt nişte săgeţi.

Zidurile cetăţii

 

Zidurile cetăţii
Ne ard, ne ard de vii
Uită-te împărate,
Cum doar nişte ziduri, ne distrug o oaste.

Lupta pentru a noastră mântuire
Zidurile ne ard,
Focul ce nu s-a stins în inimă
Împărate,speranţele ne scad

Cetatea a ars împărate
Uite ce ruine au rămas
Oastea e mândră de a ta însemnătate
Dar cotropitorii s-au retras.

Rămân în stradă

Rămân aici,eu nu fug
Pentru a apăra ce mă doare
Scriu pe pereți și pe tavane
Pentru a fi înțeles, cu litere-ngroșate

Sunt din stradă, iar oamenii pe mine mă vor
Mă consideră un cânt de al lor
Apăr numele ilegalelor
Zâmbetul,e primul drog pentru care lupt
Vreau să fii bine fără urmă de plâns
Să nu uiți
Că nu ești constrâns

Rămân în stradă
Prefer să fiu drept
N-am de gând să mor
Cu un cuțit în piept .

Suflete care trăiesc

Pentru
Suflete care trăiesc..
Când totul nu are rost
Suflete care atunci când plâng
Veselind pentru a oamenilor fericire
Se lasă pe ele,singure.

Privind în sus

Ardeam țigări în clipe
Scrumierele erau pline
De fum și adâncime
Azi,se inundă în suspine

Să mă ocoliți,și voi și timpul
Când mă priviți în ochi,uitați
Priviți și plecați
De azi mă dezarmați

În suspine las scrumierele
Le plâng și eu pe ele
cu aceeași nepăsăre

Dependență

Să nu mă luați drept model
Scriu dezordonat nişte rânduri
Procesez sintagme şi expresii
Despre care n-am să culeg impresii
Merg agale spre un drum
Ce duce spre nicăieri
Eu continui să perpetuez cuvinte
Despre care nimeni n-o să-şi aducă aminte

Sunt un amărât ce scrie
Ard rânduri în scrumiere
Şi ridic tutunul la rangul de versete

Vom deveni toți dependenți
De rohypnol, ketamină şi alte minunății
Ridic penița din teaca
Le fac să dispară cu mult dispreț
Să fim independenți de dependenți!

Din trecut..

Priveşte-mă,acum pentru ultima dată
Cum mă scurg în urma ta 
Simt c-am să te revad în altă viață
Dar nu în aceasta,îmi sopteşte inima

Uită-mă,să fim sinceri
M-ai uitat înainte să mă cunoşti
Te plângi, iar eu plâng
Suntem atât de necunoscuți
Curmă-mi durerea şi pleacă
Pleacă,departe în altă inimă
Şi iubeste-o, din toata puterea ta
Ne va fi mai bine, aşa.

Eu n-am să mă cunosc pe mine
Iar tu vei ştii cine eşti
Căci o parte din mine
Rămâne-n întregul tău. 
Sunt mândră de tine,îi spun
Celei din prezent, căci cea din trecut
S-a scurs în urma ta.

Şoapte

Mă privesc nişte strigoi
Mă-strigă-n şoapte
Le spun că sunt viu
Ei îmi spun că-s pe moarte

Îmi spun să le merg alături
Eu merg pierdut pe lânga ei
Maestru al regretului
Sunt filozof mort
Pierdut în vietatea mea
Sunt viu, n-am murit.
În suflet şi în sânge
Am simtit afetamina
Probându-mi epifiza
Răzând în hohote de plâns
În timp ce..
 Eu merg prăbuşit, iar ei mă strigă-n şoapte. 

Blog la WordPress.com.

SUS ↑